Ghid / 22 noiembrie 2026
SPF, DKIM și DMARC: cum oprești emailurile false trimise în numele firmei
SPF spune ce servere au voie să trimită email pentru domeniul firmei, DKIM semnează fiecare mesaj, iar DMARC le spune serverelor care primesc mesajul ce să facă atunci când verificările pică. Puse împreună, îi fac mult mai greu cuiva să trimită facturi false de pe adresa ta.
Publică o singură înregistrare SPF cu toți cei care trimit email pentru firmă, activează DKIM la furnizorul de email și la fiecare aplicație care trimite în numele tău, apoi adaugă DMARC cu p=none și rapoarte. Când rapoartele arată că emailul legitim trece, mergi la quarantine și, la final, la reject.
De ce trec facturile false „de la firma ta”
Emailul a fost gândit de la început fără verificarea expeditorului. Oricine poate scrie în câmpul „De la” o adresă ca contabilitate@firma.ro. Dacă domeniul nu are SPF, DKIM și DMARC configurate corect, serverul care primește mesajul n-are de unde să știe că e fals și de obicei îl livrează în inbox.
Așa apar mesajele care par trimise de firmă către clienți sau parteneri: o factură cu IBAN schimbat, o cerere urgentă de plată, un link spre o pagină de autentificare falsă. Destinatarul îți vede numele și are încredere. Cele trei înregistrări de mai jos nu opresc orice formă de phishing, dar împiedică folosirea exactă a domeniului firmei.
SPF: cine are voie să trimită
SPF (Sender Policy Framework) este o înregistrare TXT în DNS-ul domeniului. Ea enumeră serverele și serviciile care trimit email legitim pentru firmă. Serverul care primește mesajul compară adresa tehnică a expeditorului cu această listă.
firma.ro. TXT "v=spf1 include:spf.furnizor-email.example include:mail.aplicatie-facturare.example ip4:203.0.113.10 -all"
- include: preia lista publicată de un furnizor (serviciul de email, aplicația de facturare, platforma de newsletter).
- ip4: / ip6: adaugă o anumită adresă, de exemplu serverul propriu care trimite notificări.
- -all la final înseamnă „niciun alt server nu are voie”. Varianta ~all (softfail) e mai permisivă și se folosește des în perioada de tranziție.
DKIM: semnătura fiecărui mesaj
DKIM (DomainKeys Identified Mail) pune pe fiecare email o semnătură criptografică. Serverul care trimite semnează cu o cheie privată, iar cheia publică stă în DNS, sub un nume numit selector. Dacă mesajul a fost modificat pe drum sau nu l-a semnat un server autorizat, verificarea pică.
selector1._domainkey.firma.ro. TXT "v=DKIM1; k=rsa; p=MIIBIjANBgkq...CHEIA_PUBLICA...IDAQAB"
Nu scrie cheia de mână: furnizorul de email sau aplicația o generează și îți spune exact ce înregistrare să publici. Folosește chei de 2048 de biți acolo unde furnizorul le oferă. De regulă, fiecare serviciu care trimite în numele firmei are selectorul lui.
DMARC: ce se întâmplă cu mesajele care pică
DMARC leagă SPF și DKIM de adresa pe care destinatarul o vede în câmpul „De la”. Un mesaj trece DMARC dacă trece SPF sau DKIM pentru un domeniu aliniat cu cel din „De la”. În plus, DMARC face două lucruri: spune ce se face cu mesajele care pică și îți trimite rapoarte despre cine trimite email în numele domeniului.
_dmarc.firma.ro. TXT "v=DMARC1; p=none; rua=mailto:dmarc-rapoarte@firma.ro"
- p=none: doar observă și trimite rapoarte, nu blochează nimic.
- p=quarantine: mesajele care pică ajung de obicei în spam.
- p=reject: mesajele care pică sunt refuzate.
- rua=: adresa la care primești zilnic rapoartele agregate, în format XML. Cu un instrument de citire a rapoartelor DMARC le urmărești ușor.
- sp=: politica pentru subdomenii, dacă vrei alta decât cea a domeniului principal.
Drumul sigur până la p=reject
Dacă treci direct la reject, riști să blochezi chiar emailurile firmei: facturile trimise de aplicația de facturare, newsletterul, notificările site-ului. De aceea mergi în pași:
- p=none cu rua. Lasă așa câteva săptămâni și citește rapoartele. Vei vedea fiecare server care trimite email în numele domeniului.
- Repară expeditorii legitimi. Fiecare serviciu care apare în rapoarte și e al tău îl adaugi în SPF și îi activezi DKIM.
- p=quarantine. Când emailul legitim trece constant, schimbi politica. Poți folosi pct= ca să o aplici treptat, de exemplu pct=25.
- p=reject. După încă o perioadă fără probleme, ajungi la politica finală. Citește în continuare rapoartele: apar mereu servicii noi.
_dmarc.firma.ro. TXT "v=DMARC1; p=quarantine; pct=25; rua=mailto:dmarc-rapoarte@firma.ro"
_dmarc.firma.ro. TXT "v=DMARC1; p=reject; rua=mailto:dmarc-rapoarte@firma.ro"
A doua linie e starea finală. În DNS ții o singură înregistrare DMARC odată.
Greșeli frecvente
| Greșeala | Ce se întâmplă | Ce faci |
|---|---|---|
| Două înregistrări SPF pe același domeniu | SPF devine invalid și nu mai protejează nimic | Pune totul într-o singură înregistrare care începe cu v=spf1 |
| +all la final | Orice server din lume are voie să trimită | Folosește -all sau, temporar, ~all |
| Peste 10 căutări DNS în SPF | Verificarea dă eroare (permerror) și SPF pică | Numără include, a, mx, ptr, exists și redirect, inclusiv pe cele din interiorul fiecărui include; scoate ce nu mai folosești |
| Expeditori uitați | Facturile sau newsletterul ajung în spam după trecerea la quarantine | Trece pe listă aplicația de facturare, CRM-ul, platforma de newsletter, magazinul online, imprimanta care scanează pe email |
| Subdomenii fără înregistrări | Atacatorii trimit de pe adrese ca plati.firma.ro | Pentru subdomeniile care nu trimit email, publică un SPF fără niciun server autorizat și o politică DMARC strictă |
plati.firma.ro. TXT "v=spf1 -all"
_dmarc.plati.firma.ro. TXT "v=DMARC1; p=reject"
Dacă niciun subdomeniu nu trimite email, poți pune în schimb sp=reject în înregistrarea DMARC a domeniului principal. La fel procedezi cu domeniile pe care le ții doar ca să-ți protejezi numele: dacă nu trimit email, publică „v=spf1 -all” și DMARC cu p=reject.
Microsoft 365 și Google Workspace
Ambele servicii au instrucțiuni pentru SPF și oferă DKIM, dar DKIM nu e mereu activat automat pentru domeniul propriu. Intră în consola de administrare, caută secțiunea de autentificare a emailului, generează cheile DKIM pentru domeniul firmei, publică în DNS înregistrările indicate și abia apoi activează semnarea. DMARC nu ți-l configurează niciun furnizor: îl adaugi tu în DNS, la cel care îți administrează domeniul.
Verifică în câteva secunde
Verificarea gratuită a site-ului citește înregistrările publice SPF, DMARC și DKIM ale domeniului și îți spune simplu ce lipsește. Nu cere cont și nu păstrează domeniul verificat. E un prim pas bun înainte să schimbi ceva în DNS.
Oamenii rămân ultima verificare
SPF, DKIM și DMARC protejează domeniul firmei, dar nu opresc un mesaj trimis de pe un domeniu asemănător, cum ar fi flrma.example, sau de pe o adresă gratuită cu numele directorului. Câteva reguli simple pentru echipă ajută mult:
- Orice schimbare de cont bancar a unui furnizor se confirmă la telefon, la un număr deja cunoscut, nu la cel din email.
- Cererile urgente de plată, chiar și cele care par să vină de la conducere, se verifică pe alt canal.
- Paginile de autentificare se deschid tastând adresa, nu din linkul din email.
- Conturile de email au autentificare în doi pași.
Când să ceri ajutor
Dacă rapoartele DMARC arată servere pe care nu le recunoști, dacă SPF a depășit limita de căutări sau dacă nu știi sigur cine trimite email în numele firmei, merită o verificare din exterior. Auditul de securitate acoperă emailul și protecția domeniului, plus subdomeniile uitate și conturile angajaților expuse în scurgeri de date. Monitorizarea lunară te anunță când se schimbă ceva, de exemplu o înregistrare ștearsă sau un certificat care expiră.
Ultima actualizare: 22 noiembrie 2026.